DESPRE MINE JURNAL

De ce aleg LIBERALISMUL? – drepturile omului și justiția socială

Scriu acest text fără pretenții academice sau de exhaustivitate, din nevoia de a clarifica sau, mai bine spus, de a aduce la lumină, câteva elemente fundamentale ale liberalismului și cum se manifestă ele în viața noastră de zi cu zi. Simt nevoia să articulez de ce liberalismul nu înseamnă doar doctrină economică.

Cred că în prezent, în România, ne confruntăm cu două provocări, care ne subminează constant și perpetuu deciziile, poziționarea noastră față de realitatea în care trăim și aș îndrăzni să spun chiar motivația:

1. O confuzie ideologică destul de gravă generată în mare măsură de partidele politice prezente pe scena politică românească prin comunicare politică slabă, lacunară, prea puțin ancorată în valori și mai degrabă în contexte, prin calitatea oamenilor politici afiliați într-o anumită formațiune politică din rațiuni contextuale și mercantile, mai degrabă decât din rațiuni ideologice și prin incapacitatea acestora de a stimula motivația intrinsecă a membrilor, dar și a oamenilor pornind de la valori, materializate ulterior în măsuri și politici publice.

2. O prejudecată, căreia îi este tributară nu doar România, ci multe alte state democratice din lume, respectiv aceea că liberalismul este doar despre economie de piață, concurență și capital privat.

Pentru că personal m-am lovit de cele două provocări în munca mea, în deciziile mele și în interacțiunea cu oamenii, simt nevoia să facem un exercițiu de limpezire a ideilor, dar și de comunicare până la urmă. Nu-mi doresc ca acest material să fie o lecție de istorie, căci literatura de specialitate este la un click distanță, ci doar să discutăm simplu și onest despre câteva repere ale liberalismului.

Repere generice ale liberalismului

Originile liberalismului coboară dincolo de secolul al XVII lea și pornesc de la ideea născută în spațiul occidental că individul și libertățile sale trebuie să fie în centrul preocupărilor politice și guvernamentale. Corelativ, liberalismul a adus cu sine ideea că individul este mai important decât clasa socială din care face parte, grupul etnic, tradiția sau însăși monarhia sau statul. Acest curent de gândire a reprezentat premisa fundamentală a emancipării individului.

Liberalismul clasic a adus cu sine ideea contractului social (un acord simbolic între indivizii, care renunță la starea de război a tuturor împotriva tuturor – cel mai adesea pentru resurse – delegându-și o parte din putere unui grup ales pentru a fi protejați de riscuri și adversități) (T.Hobbes) și a limitelor pe care trebuie să le aibă statul/guvernul (J.Locke) atunci când libertatea de gândire, expresie, credință, proprietate sunt îngrădite. În viziunea liberală, statul este necesar pentru a proteja individul de eventualele riscuri produse de alți indivizi (bellum omnium contra omnes), însă tot liberalismul a adus pe scena ideologiei politice garanțiile prin care statul poate fi împiedicat la rândul său să asuprească individul.

Cele trei garanții substanțiale pe care le-a adus liberalismul în răspuns la riscul supradimensionării puterii statului sunt: separarea puterilor în stat (A. Hamilton, J. Madison, J. Jay) a alegerilor periodice, care să asigure concurența și alternanța la guvernare și o serie de drepturi individuale precum: dreptul de a vorbi și scrie liber, dreptul la liberă asociere, dreptul de a protesta, precum și toate drepturile ce țin de granițele sferei și a vieții private.

Da, toate acestea sunt concepte de origine LIBERALĂ.

O altă teză a liberalismului este aceea că omul este fundamental o ființă rațională, motiv pentru care acesta este capabil să-și rezolve disputele politice sau de altă natură prin negociere. Această convingere ideologică s-a materializat mai târziu, în secolul XX în proiecte politice internaționale, care au schimbat substanțial în bine evoluția umanității: înființarea Ligii Națiunilor, a Organizației Națiunilor Unite și a altor organisme internaționale și regionale, care au ca fundament dezvoltarea, pacea și bunăstarea societăților, o luptă dusă prin negociere.

Dincolo însă de dimensiunea filosofică a liberalismului, mult mai amplă și mai complexă decât ce am surprins până aici, puțini sunt cei care știu că, deși liberalismul promovează o intervenție minimală a statului în viața individului, același liberalism este cel care a statuat cu două secole în urmă faptul că statul este cel care trebuie să ofere individului EDUCAȚIE, SĂNĂTATE, precum și SERVICII PUBLICE, pentru situațiile care depășesc capacitatea actorilor privați sau ai indivizilor de intervenție și MECANISME SOLIDE DE APLȘICARE A LEGII (poliție, parchet, justiție, organe de control). Cu excepția utilitarismului ( un curent al liberalismului – utilitarist-darwiniștii), liberalii au invocat întotdeauna conceptul de drepturi pentru a argumenta împotriva tiraniei și a opresiunii.

Suplimentar, liberalismul a dezvoltat de-a lungul timpului o întreagă viziune în domeniul economiei și antreprenoriatului, care are în centrul său ideea pieței libere, care se auto-reglează prin cerere și ofertă liber alese și care, cel puțin teoretic, potențează meritocrația. Dimensiunea economică a liberalismului, a beneficiat de cea mai viguroasă dezvoltare, dar și conștientizare la nivel social, fiind cumva în avanpostul politicilor liberale (probabil din cauza contextelor). Liberalismul economic a îmbrăcat de-a lungul timpului numeroase nuanțe, de la liberalismul economic clasic, la neoliberalism (intervenția minimală a statului în economie).

Totuși, este important să știm faptul că, deși liberalii consideră că prețurile, salariile și profitul ar trebui să continue să facă obiectul negocierilor între părți și să răspundă la presiunile convenționale ale pieței, liberalismul modern susține că deciziile referitoare la prețuri-salarii-profit, care afectează economia în ansamblu trebuie conciliate prin politici publice. Cu alte cuvinte, acolo unde există derapaje majore, este necesară intervenția țintită prin politici publice.

Liberalismul contemporan, drepturile omului și problemele sociale

Marile încercări prin care a trecut liberalismul, generate de cele două războaie mondiale, marile crize economice și politice din secolul XX, au condus la o dezvoltare a doctrinei care să răspundă noilor realități.

Astfel, liberalismul contemporan a trebuit să vină cu răspunsuri concrete legate de problemele omului contemporan: sărăcia, accesul la sănătate, discriminarea, inechitatea.

Viziunea liberală contemporană definește rolul central al statului ca fiind acela de a înlătura obstacolele care împiedică atingerea potențialului maxim din calea oamenilor, acestea pot include: sărăcia, boala, discriminarea, inechitatea.

Liberalismul contemporan urmărește reducerea inechităților și propune soluții de capacitare a categoriilor vulnerabile, inclusiv prin extinderea drepturilor individuale în direcții noi. Astfel, la sfârșitul secolului al XX-lea revendicările de drepturi au devenit cel mai comun mod de a articula luptele pentru justiție socială.

Astfel, diminuarea sau eliminarea restricțiilor privind contracepția, divorțul, avortul și drepturile comunităților LGBT a fost inspirată în mare măsură de insistența liberală asupra dreptului individual de a alege. My body, my choice” este în esență un slogan derivat din principiile liberale.

Istoric vorbind, liberalismul a urmărit și promovat nu numai pluralitatea de opinii, dar și de moduri de viață prin protejarea drepturilor și intereselor clasei de mijloc, a minorităților religioase, dar și a celor săraci, vulnerabili, a minorităților rasiale, sexuale și a persoanelor cu dizabilități.

Diferența fundamentală față de alte doctrine în ceea ce privește grupurile vulnerabile constă în faptul că liberalismul pune accentul pe drepturi din care derivă măsurile sprijin și/sau capacitare a persoanelor vulnerabile și nu pe ”protecție” și ”beneficii”. Cu alte cuvinte, atunci când privim o persoană vulnerabilă urmărim să adresăm cauzele și să intervenim pe nevoi pentru a oferi individului posibilitatea de a-și dezvolta propriile abilități, competențe și pentru a diminua sau elimina barierele care stau în calea manifestării potențialului său.

Liberalismul nu înseamnă nicidecum a-i lăsa pe cei vulnerabili în urmă,

ci înseamnă un efort, adesea sistemic, care presupune reforme structurale, de a remedia/anula sursa sau cauza problemei pentru a nu perpetua ciclul vicios al vulnerabilității.

Cu siguranță poate fi mult mai facil să stingi aparent o nevoie socială a unui individ sau grup vulnerabil acordând-ui beneficii, temporare și nesustenabile de cele mai multe ori, decât să încerci să rezolvi cauza pentru care nu are loc de muncă, este supus discriminării, inechității, nu are acces la servicii sau este victima diferitelor forme de violență. Și totuși, capcana imediatului și a populismului este adesea cu un pas înainte.

Aceasta este una dintre provocările liberalismului actual.

Cum facem ca măsurile liberale, în toate domeniile vieții sociale și, în particular în ceea ce privește categoriile vulnerabile, să capete o dinamică ancorată în urgența nevoilor și cum ne facem mai simplu și mai onest înțeleși de cei pe care îi servim?

Din punctul meu de vedere, ÎNTREBĂRILE la care trebuie să răspundem în acest moment, noi liberalii, în domeniul social sunt:

  • Cum operaționalizăm incluziunea și echitatea în educație, sănătate și pe piața muncii?
  • Cum capacităm persoanele vulnerabile pentru a-și atinge potențialul individual și a depăși stigma de ”asistat social”?
  • Cum întărim instituțiile de aplicare a legii, care sancționează derapajele și încălcările de drepturi?
  • Cum întărim responsabilitatea socială comunitară și implicarea mediului privat în comunitate, strategic și adaptat nevoilor fiecărei comunități din perspectiva vulnerabilităților sociale?

Nu voi veni acum cu răspunsuri (deși am câteva idei!) deoarece cred onest și autentic că cele mai bune soluții se nasc din dialog, atât în interiorul partidului din care fac parte, dar și cu toți partenerii sociali.

Rostul acestui articol este doar de a deschide o discuție mai largă și pentru a sădi măcar întrebări în mintea celor care încă mai caută soluții pentru România.

Țara noastră.

0 comments on “De ce aleg LIBERALISMUL? – drepturile omului și justiția socială

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: