DIZABILITATE JURNAL TRAFIC DE PERSOANE

Primele provocări din mandat – Jurnal

Îmi amintesc perfect primele zile ale numirii mele în funcția de Consilier de stat la Cancelaria Prim-ministrului pentru că, dincolo de ce avea să vină ca și proiecte, venisem în “valiza” mentală cu două provocări uriașe:

  1. România era pe “lista de supraveghere” a Departamentului de Stat al SUA în domeniul traficului de persoane. Grav. Cu posibile repercusiuni de care nici nu vreau sa-mi amintesc.
  2. Reglementarea deciziei asistate pentru persoanele cu dizabilități.

Ambele subiecte direct legate de munca mea, dar și de nesfârșitele discuții cu prietenii din societatea civilă.

Cu entuziasmul credinței că trebuie să se poată, am început demersul de a ridica problematica traficului de persoane la nivel de Premier. Nu este puțin lucru să deschizi subiectul traficului ca prioritate majoră în vârf de pandemie și zeci de probleme simultane, toate urgente pe care le are oricare șef de executiv. Și nu este puțin lucru ca un Premier să asume un astfel de demers.

Regula de aur folosită de decenii în varii domenii, fiind aceea de “a pasa în jos” responsabilitatea către instituția, de regulă cu cel mai mic rang și cu nume ce are legătură cu subiectul.

Și totuși, a fost posibil. Pentru că voință, multă muncă, consecvență, parteneri și colegi, care s-au raliat în dorința de a reuși.

Ieri, Departamentul de Stat al SUA a lansat Raportul și ne-am câștigat locul pe nivelul 2. Cu mult efort. Pe care va trebui să-l facem sustenabil. 7 reforme majore într-un an și puțin. Evident că mai avem de lucru.

Ținta este Nivelul 1. Trebuie să fie. Și putem.

Pe partea cu decizia asistată pentru persoanele cu dizabilități, cea mai mare reformă în domeniul capacității legale, știți parcursul și faptul că am reușit modificarea Codului Civil. Un pas uriaș, față de care aștept mobilizarea colegilor de la ANPDPD și Ministerul Sănătății pentru elaborarea metodologiei de evaluare. Sunt aici și putem lucra împreună.
Ce vreau să spun, de fapt, este că toate aceste lucruri au fost posibile prin efort de echipă. Însă provocarea majoră este să reușești să creezi echipe, consens și chiar entuziasm pe fondul mulților ani de dezamăgiri, lupte fără sens, resemnări și multă neîncredere în viitor, forțele proprii și în faptul că e un demers pur și simplu onest.

Acolo este nevoie de voință. Și acolo îmi găsesc eu un merit. Restul, este al vostru, dragi colegi și parteneri, care ați făcut aceste lucruri posibile. Pentru noi. Și pentru România.

Vă mulțumesc!

0 comments on “Primele provocări din mandat – Jurnal

Leave a Reply

%d bloggers like this: