JURNAL

Despre development work

development work

Sunt momente în care aș putea să jur că munca de dezvoltare (development work), adică felul în care din sute de bucăți de puzzle tragi să conturezi o reformă mai mare, navigând prin hățișuri birocratice sau forțe centrifuge, este cea mai consumatoare și epuizantă formă de muncă pe care un om o poate face. Și asta pentru că, spre deosebire de alte tipuri de activitate, rezultatul nu vine imediat. Adică nu ai operat azi pacientul și în 3 zile a plecat sănătos acasă. Exagerez. Dar ați prins ideea.

Mai pui o piesă, mai convingi un actor, mai presezi o acțiune, aduci la aceiași masă oameni și instituții uneori antagonice etc, dar în tot acest timp trebuie să nu pierzi din minte POZA MARE pe care o urmărești. Altfel totul e pierdut.

Este ca o perpetuă negociere sau ciocnire între nou și vechi. Evident cu o balanță de forțe inegală.

Poate nu o sa vă vină să credeți, dar de cele mai multe ori în spatele unor blocaje sau inacțiuni nu este nicio conspirație. Atât putem. Noi ca societate, ca decidenți, ca specialiști.

Mă uitam siderată zilele trecute cum se sărbătoarea cu fast construcția/renovarea unei Grădinițe speciale/internat undeva in țară din bani europeni(!). Comunitatea egal veselă și fericită. La fel și promotorii.

În același timp avem o nouă lege a educației pe masă care promovează INCLUZIUNEA și un raft de obligații și reglementări internaționale care zic negru pe alb, segregare NU.

Asta este munca de dezvoltare. Un război de uzură. Când mi-au spus în State profesorii asta, m-am supărat. Dar așa e. Peste tot. Nu numai la noi. Doar că suntem în ritmuri diferite.

0 comments on “Despre development work

Leave a Reply

%d bloggers like this: